Notiuni de prim ajutor

Notiuni de prim ajutor

“Miscarea, mersul pe munte curata toate ungherele organismului de toxine, este longevitate si da viata anilor.”

In caz de accident in primul rand este necesar sa stim ce trebuie ce trebuie si ce nu trebuie facut. Daca persoana care acorda primul ajutor nu are aceste cunostinte se poate intampla ca, in loc sa ajute, dimpotriva, sa accentueze suferinta, putand chiar provoca aparitia unor complicatii care sa intarzie vindecarea. Dar nu numai atat, un ajutor incorect acordat poate duce la pierderea definitiva partiala sau chiar totala a capacitatii de munca a accidentatului.

Pentru ca interventia sa fie prompta si sa poata fi acordat un prim ajutor de calitate, anuntarea unui accident trebuie sa cuprinda: locul, posibilitati de acces, conditii meteo, ora la care s-a petrecut accidentul, numarul accidentatilor, diagnosticul prezumtiv, daca pana la ora anuntarii i-a fost acordat primul ajutor, datele celui care anunta accidentul (nume si prenume, adresa, locul de la care face comunicarea).

Drumeţul poate fi pus şi în situaţia de a acorda primul ajutor. Iată cîteva recomandări pentru cel ce acordă primul ajutor în caz de accident : 1. Să fie calm, energic, dar atent, 2. Să nu provoace şi să nu lase nici pe alţii să provoace panică,.3. Să se comporte cu accidentaţii blînd, zîmbitor, optimist, dar hotărît, 4. Să caute — el sau trimiţînd pe alţii — imediat un medic sau o persoană calificată (asistent, felcer, soră etc.). Dacă nu îl găseşte în imediata apropiere sau în timp scurt, să acţioneze fără pripă, dar repede pentru acordarea primului ajutor şi organizarea transportului accidentatului la: cabană, la medic sau spital., 5. Primul ajutor se acordă pe loc. Accidentatul este culcat în poziţie comodă, i se desfac cingătorile şi hainele. Nu i se ridică capul, 6. Iarna accidentatul va fi protejat contra frigului, iar vara contra căldurii., 7. Prima măsură se va adresa faptului cel mai grav : hemoragia sau oprirea respiraţiei., 8. Dacă accidentatului i se face din ce în ce mai rău şi leşină, se aplică tratamentul leşinului,9. Dacă accidentatul vomită, i se aşază capul pe o parte, 10. Pe răni nu se pun frunze, pămînt său alte „leacuri” care pot provoca îmbolnăviri grave (infecţii, tetanos) şi nu aduc nici un folos momentan.

Nu se dau băuturi alcoolice unui rănit. În lupta contra frigului se pot utiliza pe cât posibil băuturi calde în cazul unui rănit în stare conştientă fără şoc şi fără traumatisme abdominale.

Netransportabili sunt cei cu stop respirator; se încearcă mai întâi respiraţia artificială

Pentru o persoană aflată în stare de şoc problemele sunt mai dificile întrucât cu mijloace nespecializate este aproape imposibilă tratarea şocului. Este posibilă doar plasarea picioarelor victimei mai sus şi aplicarea unui pansament compresiv peste picioare.

În caz de comă trebuie reduse la minimum preparativele şi îngrijirile generale şi să se facă transportul cât de repede posibil.

Primul ajutor la locul accidentului se reduce, in fapt, la executarea unui grup restrans de acte medicale, care trebuie executate din primele minute ale accidentarii :

– masajul cardiac extern si respiratia artificiala (in cazul instalarii stopului cardiac si respirator); hemoragiile; ingrijirea ranilor; fracturi, entorse, luxatii; inghet (hipotermie, degeraturi); insolatia; inecul; intoxicatiile; avalansa; muscatura de sarpe; diareea; deshidratarea; transportul; cum se improvizeaza o targa?;  trusa de prim ajutor.

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA

Resuscitarea trebuie efectuta numai persoanelor care sunt in stare de inconstienta, nu respira si prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui (nu are puls). Scopul resuscitarii este de a scoate accidentatul din aceasta situatie si de a preveni instalarea mortii.

Pierderea cunostintei accidentatului se constata in urma interpelarii si a manevrelor dureroase (ciupirea urechii). Persoanele care si-au pierdut cunostinta, dar care respire normal si au puls, nu mai au nevoie de resuscitare, ele trebuie asezate intr-o pozitie laterala stabile pentru prevenirea sufocarii.

ACTIONATI RAPID

                Este extrem de important pentru creier sa aiba un flux continuu de oxigen. Celulele creierului nu pot tolera o intrerupere a fluxului de oxigen mai mult de 3  – 5 minute. Exceptie sunt acele persoane care au fost supuse unei temperaturi scazute: inec in apa rece, avalansa.

Examinare si tratament

Scuturati umarul accidentatului si strigati  ’’sunteti treaz’’?. Daca nu raspunde se trece la verificarea respiratiei si a pulsului . Respiratia se verifica prin apropierea urechii salvatorului de nasuului si gura accidentatului (se aude sau nu curentul de aer) privind inspre pieptul acestuia (pentru a se observa daca toracele se misca sau nu datorita respiratiei). Pentru aceasta folositi 10 secunde.

Pulsul se verifica pe gat prin palparea cu degetul aratator si cel mijlociu pa partea laterala a ‘’marului lui Adam’’, I scobitura dintre trahee si muschiul gatului (pe artera carotida).

Situatii:

– daca victima nu respira dar are puls incepeti respiatia artificiala;

– daca victima nu respire sin u are puls incepeti respiratia artificiala si copresiile pe piept.

RESPIRATIA ARTIFICIALA

Accidentatul se aseaza pe spate iar dupa constatarea absentei respiratiei se trece la manevre specifice pentru preluarea ei. Acestea constau in :

  1. a) deschiderea cailor de acces ale aerului:

– victimei i se va deschide haina sau camasa;

– se trece apoi la controlul digital al gurii si gatului pentru a indeparta eventualele corpuri straine (pamant, dinti, resturi de voma, sange etc.);

– se apleaca capul accidentatului prin asezarea unei maini pe frunte si cu doua degete de la cealalta mana se ridica mandibula fara a inchide gura accindentatului. Astfel, limba, care probabil blocheaza intrarea aerului, se va inalta liber din spatele gatului deschizand caile respiratorii;

  1. b) se verifica daca victima respira sau nu. Daca nu se trece la:
  2. c) respiratia artificiala (metoda gura la gura) aplicand urmatoarele etape:

– asezati o mana pe  fruntea accidentatului si strangeti-i narile intre degetul mare si cel aratator;

– asezati doua degete  de la cealalta mana sub barbia accindentatului;

– aplecati capul spre spate si, in acelasi timp, ridicati usor barbia inainte, fara sa-i inchideti gura;

– inhalati adanc si acoperiti strans cu buzele dumneavoastra gura accidentatului. Insuflati aerul in gura accidentatului , verificand daca pieptul acestuia se ridica. Efectuati respiratiile incet, acordand peste 2 secunde fiecarei respiratii si asigurandu-va ca toracele se ridica la fiecare respiratie, Va trebui sa efectuati aproximativ 10-12 respiratii/minut (1 respiratie la fiecare 4-5 secunde), daca este necesara numai ventilatia artificiala.

– indepartati gura dumneavoastra si lasati aerul sa iasa din gura accidentatului. Observati daca se decompreseaza cavitatea pieptului. Capul acestuia ramane inca inclinat spre spate;

– repetati inhalatiile si insuflatiile de 10 ori pe minut.

OBS. In cazul sufocarii, cum ar fi cazurile de inec, respiratia artificiala poate fi suficienta pentru ca victima sa-si recapete respiratia normala sis a fie readus la viata.

MASAJUL CARDIAC EXTERN

– accidentatul culcat pe spate, pe un plan tare;
– reanimatorul isi sprijina ambele palme suprapuse pe jumatatea inferioara a sternului si strict pe mijloc;
– compresiunea se face brusc, cu podul palmei in ritm de 60 miscari/minut;
– durata compresiunii trebuie sa fie egala cu cea a decompresiunii;
– se alterneaza la fiecare 5 masaje o insuflare gura la gura a bolnavului;
– eficacitatea masajului cardiac extern se apreciaza pe:
= aparitia pulsului la arterele periferice
= fata bolnavului se recoloreaza
= reapare respiratia spontana
– se continua pana la reluarea contractiilor eficace ale inimii.

Cand sa opriti resuscitarea?

– daca personalul medical de profesie nu este disponibil, iar dumneavoastra, timp de 30 de minute ati efectuat operatia de resuscitare fara sa puteti readuce la viata persoana in cauza, atunci trebuie sa incetati tratamentul;

– daca, inainte de instalarea starii de inconstienta, accidentatul a fost supus unei tempratiri scazute pentru corp, ca de exemplu, caz de avalansa sau inec, resuscitarea trebuie sa continue in timpul transportarii la medic sau spital idiferent de timpul scurs. S-au raportat cazuri de accidentati care, desi au avut o temperature a corpului scazuta, au fost readusi la viatadupa 3-4 ore.

– in timpuil resuscitatrii se verifica circulatia sangelui la fiecare 5 minute iar daca victima isi recapata pulsul atunci incetaticompresiile exterioare ale pieptului. Respiratia artificiala poate fi intrerupta cand pacientul; respire normal.

HEMORAGIILE
Tipuri de hemoragii:

– externe – sangele se pierde la exterior (rana este vizibila)
– interne – sangele se revarsa in interiorul organismului

Hemoragiile externe – sunt de natura traumatica
– tipuri de hemoragii externe:
a) arteriale – sangele este rosu-viu si tasneste din rana
b) venoase – sange rosu inchis si scurgerea este continua (se prelinge)
c) capilare – sangele musteste din rana

In functie de cantitatea de sange pierduta hemoragiile pot fi:
1. Hemoragii mici < 500 ml. sange
2. Hemoragii mijlocii: 500 – 1500 ml. sange
3. Hemoragii mari: > 1500 ml. sange
4. Hemoragii fulgeratoare – mortale imediat

Primul ajutor – oprirea sangerarii – aplicarea garoului (hemostaza)
– se realizeaza prin compresiune – directa
– la distanta
Compresiune directa – metoda cea mai indicata; se aplica un pansament peste plaga si se trage o fasa
compresiv (pentru hemoragiile arteriale).
Compresiune la distanta (aplicarea garoului)
– se obtine prin aplicare de garou peste o fasa nederulata aplicata pe traiectul vaselor, printr-o curea, batista, etc.
– compresia este bine aplicata cand segmentul de membru situat sub ligatura devine palid-alb si hemoragia se opreste.
– odata cu garoul se ataseaza si un biletel cu ora aplicarii garoului si eventual numele persoanei care l-a pus.
– la hemoragii arteriale garoul se aplica intre rana si inima; la hemoragii venoase intre rana si extremitatea membrului afectat.
– garoul nu se poate tine mai mult de 60-80 de minute, altfel, dupa acest interval poate apare “socul de ridicare a garoului”

ÎNGRIJIREA RĂNILOR

Tratamentul plăgilor produse prin traumatisme uşoare urmăreşte oprirea sângerării, asigurarea condiţiilor pentru o vindecare rapidă şi prevenirea infecţiei.

 

Este foarte important ca rana să fie spălată cu apa din abundenţă şi săpun. Trebuie să fie un jet de apă, iar bucata de săpun nu se pune direct pe rană pentru a nu lăsa fragmente. Operaţia trebuie făcută foarte conştiincios şi trebuie obligatoriu însoţită de îndepărtarea eventualelor corpuri străine (pământ, aşchii de lemn, fragmente de rocă) sau bucăţi de piele moartă. Până la vindecare rana trebuie spălată cel puţin o dată pe zi cu apă şi săpun. Reapariţia unei mici sângerări după spălare nu trebuie să ne sperie.

După oprirea sângerării, spălare şi dezinfecţie se va trece la pansarea rănii. Pansamentul trebuie să fie steril, pe cât se poate aerisit (nu se acoperă complet cu leucoplast) şi nu foarte gros. Leucoplastul va fi aplicat pe pielea sănătoasă şi nu trebuie în nici un caz să atingă rana.

Rana se spală cu o soluţie dezinfectantă (permanganat de potasiu, apa oxigenată, bromocet, romazulan), pînă ce devine curată şi apoi se acoperă cu pudră de sulfamidă sau unguent de aureociclină, iar în lipsa acestora cu un pansament curat (de preferinţă steril). Se pansează nici strîns (să nu oprească circulaţia sîngelui) şi nici larg (sa nu cadă); pansamentul se poate fixa şi cu bucăţi de leucoplast. Pentru spălarea rănilor se poate utiliza şi apa simplă cu săpun, după care se dă cu tinctură de iod sau cu praf de sulfamidă.

Cine face pansamentul, trebuie să fie bine spălat pe mîini pentru a nu infecta rana.

Rănile zdrenţuite, murdare cu pămînt, pot fi infectate cu microbul tetanosului; în asemenea caz, rănitul se va prezenta la primul dispensar medical, pentru aplicarea tratamentului preventiv.

Cînd rănile sîngerează, pansamentul va fi mai strîns ; nu se vor îndepărta cheagurile mari pentru a nu porni din nou hemoragia.

Pentru rănile la cap, piept, coaste, se vor utiliza pansamente triunghiulare (ca baticurile), cu un colţ trecut peste creştet sau umăr, pentru a nu aluneca.

Al doilea pansament trebuie făcut de medic; dacă aceasta nu se poate, după 3—6 ore pansamentul va fi scos, rana va fi spălată din nou şi repansată.

In lipsa pansamentelor sterile se pot utiliza orice alte fîşii de pînză, batiste etc., fierte, călcate cu fierul încins sau, în lipsă, spălate şi uscate la soare.

Cu cît rana este mai gravă, cu atît accidentatul va fi transportat mai repede, pentru a primi ajutor medical.

Rosăturile de bocanc sau de haină vor fi tratate ca orice alte răni, pentru a nu se infecta. De asemenea, rănile provocate de arsuri ; în acest ultim caz se vor utiliza unguente (aureociclină).

După aproximativ 24 de ore de la rănire este cel mai bine ca o plagă superficială să fie lăsată la aer, fără pansament. Explicaţia este că cei mai periculoşi microbi ce se pot dezvolta într-o rană sunt cei anaerobi (microbi cărora aerul le este fatal). În plus, un pansament menţine o oarecare umezeală care nu e favorabilă vindecării. Totuşi, există situaţii în care pansarea rănii rămâne necesară pe o perioadă de timp mai îndelungată (pentru a evita contactul cu îmbrăcămintea sau cu pământ, crengi, etc.; alteori chiar aerul nu permite lăsarea descoperită a rănii: de exemplu, pe o vreme cu vânt puternic, chiar în condiţiile aerului curat de la munte, nu e bine ca rana să stea descoperită). Obligatoriu o dată pe zi pansamentul se va scoate, se va spăla rana şi apoi se va pune un pansament nou (de preferat pe rană se va pune, înainte, puţină betadină). La nevoie, schimbarea pansamentului se va face mai des – de exemplu după o ploaie pe traseu nu se va lăsa pansamentul ud.

Chiar în condiţiile unui tratament corect aplicat este foarte importantă supravegherea rănii. Dacă pielea din jur se înroşeşte la mai mult de 1-2 cm de la marginea plăgii şi devine lucioasă, dacă zona afectată se umflă, dacă durerea se accentuează simţitor, dacă din plagă se scurge puroi, înseamnă că rana s-a infectat. Destinaţia imediată trebuie să fie cel mai apropiat spital.

FRACTURI, ENTORSE, LUXATII

Entorsa

– consta in intinderea fortata si/ sau ruperea ligamentelor articulare
– se recunoaste dupa faptul ca zona afectata este dureroasa, sensibila si umflata (tumefiata)
– se poate confunda cu fractura
Primul ajutor – obiective: reducerea durerii, reducerea tumefactiei, imobilizare
– folosim: comprese cu apa de burov, apa rece, apoi se badijoneaza strans (de preferinta
cu fasa elastica)
– se recomanda repaos, se administreaza calmante ale durerii.

Luxatia

– consta in iesirea uneia din extremitatile osoase din cavitatea articulara cu sau fara
ruperea capsulei articulare
Primul ajutor – calmante ale durerii, imobilizare, transport la spital
! Este interzisa reducerea luxatiilor de catre persoane fara competenta in domeniu

Fractura – de doua tipuri –

  1. a) inchisa – osul fracturat nu strapunge pielea
    b) deschisa – osul fracturat strapunge pielea
  2. a) Fractura inchisa – frecventa
    – se observa deformarea si mobilitatea anormala a regiunii, durere
    Primul ajutor – obiective: atenuarea durerii (calmante) si imobilizarea provizorie
    – pentru imobilizare folosim frecvent mijloace improvizate (scandurele, bete de schi,
    coji de copac) sau daca avem atele
    – inainte de a fi aplicate atelele ele vor fi invelite cu tifon sau carpe; atelele sau
    scandurelele trebuie sa fie atat de lungi incat sa depaseasca capetele osului fracturat
    – o metoda simpla dar eficace recomanda imobilizarea:
    membrului inferior fracturat prin solidarizarea la membrul inferior sanatos ce-i
    serveste drept atela.
    2.membrului superior in scandurele si solidarizat la torace sau imobilizare prin fasa
    si solidarizare a membrului superior la torace.

b)Fractura deschisa – se asigura oprirea sangerarii (hemostaza), garou, calmante, pansament steril al plagii, apoi imobilizare si transport la spital

Fractura coloanei vertebrale
– exista pericolul transformarii unei fracturi de coloana vertebrala simpla in fractura cu leziuni neurologice chiar in timpul acordarii primului ajutor.
1. Degajarea unui accidentat se face de catre minimum doua persoane (de preferat 4 persoane) cu miscari sincrone si asezarea pe o targa.
2. Se aduce targa la accidentat.
3. Daca nu exista 4 salvatori unul din turisti ramane langa accidentat si ghidul pleaca dupa salvatori.
4. Bolnavul se aseaza de preferinta pe targa cu fata in jos.
5. Dupa ce a fost asezat pe targa se fixeaza in stanga si in dreapta lui suluri de paturi.
6. Se procedeaza la transport in ritm lent.
7. Daca nu exista 4 salvatori, unul din turisti ramane langa accidentat si ghidul pleaca dupa salvatori;
Accidentatul nu va fi miscat.

Fractura gatului

– foarte periculoasa, rar exista sanse de supravietuire
– asezarea accidentatului pe targa, dupa imobilizare – transport

INGHET (HIPOTERMIE, DEGERATURI) – apare dupa expunere indelungata la frig, ger, viscol, consum crescut de alcool si tutun, supraestimarea fortelor, suprasolicitare nervoasa, emotii.
– initial dispare vointa, apoi se instaleaza somnolenta

Primul ajutor – persoana respectiva nu trebuie lasata sa doarma, trebuie tinuta de vorba
– reincalzirea accidentatului odata cu transportul, apoi intr-o camera slab incalzita
initial, apoi ceai caldut, paturi
– reincalzirea organismului se face treptat
– daca nu exista posibilitati de transport urgent la o cabana sau refugiu se incearca
urmatoarele metode:
– picuram cateva picaturi de alcool sau de preferinta rom, votca, rachiu printre
buzele accidentatului; incercam sa-l facem sa bea putin (daca dispunem de ceai
caldut la termos este si mai bine
– daca accidentatul este ud si inghetat il dezbracam de tot, ii punem haine uscate
daca avem si-l bagam intr-un sac de dormit
– daca nici asa nu reusim sa-l reincalzim ne bagam cu el in sacul de dormit
Primul ajutor se acorda pe o perioada lunga

INSOLATIA

– frisoane, lesin
– apar dupa expuneri prelungite la soare fara protectia capului, mai frecvent la persoanele brunete

Primul ajutor – transport in zona umbrita, se descheie nasturii de la gat, comprese cu apa rece pe
ceafa si frunte, ventilatie, bauturi dulci.

INECUL

Primul ajutor – scoaterea din apa
– se aseaza cu capul mai jos, intr-o parte si se preseaza pe abdomen
– respiratie artificiala
– semn bun – incepe sa tuseasca

INTOXICATIILE
– provocarea vomei cu ajutorul degetului, apa cu ulei, etc.
– daca s-au ingerat substante acide si avem la indemana neutralizam cu alcaline, pentru intoxicatii cu substante alcaline se neutralizeaza cu acide (ex. intoxicatii cu soda caustica – lamaie, acid – lapte)

AVALANSA
– se organizeaza observarea zonei de catre 2-4 turisti
– ! sa nu se provoace alta avalansa si sa nu surprindeti salvatorii
– se va vorbi in soapta
Primul ajutor – masaj cardiac extern
– respiratie artificiala
– hemoragiile (vezi Hemoragii)
– in final fracturile (vezi Fracturi)
– Scoaterea accidentatului si transport in zona de siguranta

Arsurile
– expunere indelungata la radiatiile solare, substante chimice, traznet
Arsurile sunt de trei grade:
a) gradul I – pielea se inroseste si ustura, doare la atingere

Primul ajutor – scoaterea accidentatului de la locul accidentului
! Actiuni minime
– Nu trebuie atinsa zona de piele de la locul accidentului
– De preferat acoperirea arsurii cu tifon steril, invelim bine bolnavul intr-un cearceaf, patura, etc. – cabinetul medical
– Daca nu putem transporta accidentatul la un cabinet medical – apa calduta (aproximativ 20 grade C) sau ser fiziologic caldut sau bromocet din abundenta.
– administram sedative (Mialgin, Algocalmin)
– toaleta primara a plagii – spalare cu bromocet, etc., indepartarea pielii arse, badijonare cu alcool de 70 grade.

  1. b) gradul II – apar basici (flictene), incepe sa fie afectat tesutul si zona incepe sa fie dureroasa.

    Primul ajutor – badijonare, basicile nu se sparg – necesita prezenta medicului

  2. c) gradul III – periculoase, necesita transport de urgenta la spital

In plus, pentru arsurile de gradul I si II – se poate aplica local prin pulverizare BIOXITERACOR (spray), se pot administra profilactic antibiotice.

MUSCATURA DE SARPE

Muşcătura de şarpe veninos trebuie tratată cu o urgenţă şi mai mare. Mai întîi se vor identifica urmele dinţilor, care apar de obicei ca două puncte înţepate la distanţă de cîţiva milimetri unul de altul. Cel muşcat va fi imediat imobilizat (mişcările trebuie limitate la minimum). Deasupra muşcăturii se va aplica o legătură strînsă, se va spăla bine locul cu apă şi săpun, apoi peste cele două înţepături se vor face cîte două mici tăieturi (în formă de X) cu o lamă sau cu briceagul şi — dacă se poate — se aplică o ventuză, un pahar, o ceaşcă sau se suge locul muşcat cu gura (dacă cel ce face operaţia nu are răni în gură). După această operaţie (ventuzare sau sugere) locul muşcat se spală din nou cu o soluţie concentrată de permanganat (de culoare roşie închisă) sau se pun exact pe punctele muşcăturii cîteva cristale de permanganat care vor arde locul (vor rămîne şi semne definitive); apoi se aplică comprese cu apă fierbinte şi sărată. În lipsa permanganatului, locurile se pot arde cu vîrful briceagului încălzit la roşu. Dacă muşcătura este de viperă se va organiza imediat transportul celui muşcat şi se vor anunţa organele sanitare prin orice mijloace (telefon, radio de la punctele meteorologice) pentru ca bolnavul să primească în cel mai scurt timp tratamentul cu ser antiviperin. Legătura braţului sau a piciorului nu va dura mai mult de o oră (pentru a nu se pune în pericol acea parte a corpului care nu mai primeşte sînge). Tot timpul, celui muşcat i se va da să bea lichide. Nu se va da alcool !

Drumeţul singur, muşcat de şarpe, trebuie să ştie că, de cele mai multe ori, primele măsuri sînt suficiente, dacă sînt executate cu calm şi hotărît. Staţi imediat pe loc şi aplicaţi primele măsuri; nu va agitaţi şi nu alergaţi; numai după ce aţi făcut totul, îndreptaţi-vă cu pas liniştit spre cabană sau primul grup de oameni.

DIAREEA

Ce este diareea?
Diareea este o tulburare intestinală caracterizată prin evacuarea a peste 300 grame de fecale lichide în 24 de ore sau mai mult de 3 scaune lichide pe zi.

Cel mai des este cauzată de virusuri sau bacterii şi poate fi acută (de scurtă durată) sau cronică (de lungă durată) – când evoluează mai mult de 2-3 săptămâni. Este frecvent însoţită de dureri abdominale, greaţă, vărsături, febră, deshidratare.

Ce cauzează diareea?
Diareea acută cel mai frecvent este de natură infecţioasă: bacterii (E.coli, Salmonella, Shighella, Clostridium difficile), virusuri (rotavirusuri, parvovirusuri, HIV), paraziţi intestinali (Giardia lamblia, Entamoeba histolytica). Alte cauze pot fi consumul sau abuzul de medicamente (laxative, antibiotice), alergiile alimentare (căpşuni, fragi, tomate), intoxicaţii cu ciuperci sau arsenic, stressul exagerat (frică, nervozitate). Bacteriile şi virusurile pot produce diaree fie prin consumul de apă sau alimente contaminate, preparate în condiţii igienice precare, fie prin transmitere de la persoană la persoană, fie prin nerespectarea regulilor elementare de igienă.

Diareea cronică poate fi un simptom al multor afecţiuni precum: sindromul de colon iritabil, colita ulceroasă, boala Crohn, pancreatita cronică, intoleranţa la lactoză sau gluten, hipertiroidia, consumul excesiv de alcool, cafea sau dulciuri.

Care sunt semnele de alarmă?
În multe cazuri diareea este uşoară şi cu o durată scurtă, 1-3 zile putând fi tratată acasă. Există însă situaţii când anumite semne trebuie să atragă atenţia bolnavilor şi să îi facă să se adreseze medicului. Dintre aceste semne: prezenţa sângelui în scaun, scaunele cu aspect mucopurulent galben sau verde, peste 10-25 de scaune pe zi, febra persistentă, imposibilitatea de a bea lichide din cauza vărsăturilor, deshidratarea (eliminarea de cantităţi mici de urină de culoare închisă, mucoase deshidratate), diareea la sugari şi copiii mici, diareea la vârstnici. Un pericol major îl reprezintă deshidratarea, prin aceasta pierzându-se cantităţi importante de săruri si apă din organism, neînlocuirea lor putând fi fatală.

Cum poate fi prevenită diareea?
Primele măsuri, şi cele mai simple, constau în îmbunătăţirea condiţiilor igienico-sanitare şi luarea unor măsuri simple:

  • folosirea unor surse de apă curate, necontaminate
  • spălarea mâinilor cu apă şi săpun după folosirea toaletei şi înainte de a atinge alimentele
  • prepararea şi păstrarea alimentelor în condiţii corepunzătoare
  • în cazul călătoriilor, evitarea consumului de apă din sursele locale, atât pentru băut cât şi pentru spălatul dinţilor; evitarea consumului de salate (cel mai adesea acestea nu sunt bine spălate), îngheţate, prăjituri cu creme, maioneze, preparate din peşte, cu atât mai mult dacă acestea sunt comercializate pe stradă. Este indicat consumul de alimente proaspete, bine preparate termic.

Măsuri de tratament

  • datorită pierderii de fluide şi săruri este indicat consumul a 3-4 litri de lichide ( sucuri de fructe, cola, supe sărate, apă minerală, ceaiuri îndulcite; vor fi evitate alcoolul şi cafeaua.
  • consumul de alimente solide: pâine prăjită, biscuiţi, orez fiert în primele 24-48 de ore, apoi reluarea treptat a alimentaţiei normale. Vor fi evitate laptele şi produsele lactate
  • medicamente antidiareice: Imodium (Loperamide) – iniţial 2 drajeuri, apoi câte un drajeu după fiecare scaun la adult (nu se vor administra în cazul scaunelor cu sânge şi la copiii sub 2 ani), Smecta (plicuri cu pulbere ce se dizolvă în apă).

DESHIDRATAREA
Semnele sunt: temperatura corpului aproape normal, paloare, slăbiciune, dureri de cap, greţuri, ameţeli, sete şi crampe.
1.Duceţi victima într-un loc răcoros. Întindeţi victima pe spate dar nu o deplasaţi dacă a suferit răni la spate sau gât. Dacă victima este inconştientă şi prezintă răni grave la maxilar sau la faţă, sau vomită, se întoarce pe lateral şi să vă asiguraţi că respiră bine. Vă asiguraţi că victima nu suferă de frig, acoperiţi-o cu pături sau haine. Ridicaţi picioarele victimei pe un sul sau o grămadă de haine.
2. Dacă victima este conştientă şi poate tolera, să bea o jumătate de pahar de lichid di 15-15 min. Acest lucru ar trebui să-i îmbunătăţească starea.

TRANSPORTUL

– rănitul trebuie ferit de frig şi de dureri

– se controlează respiraţia: se va evita asfixia prin înghiţirea limbii sau vomă

– se controlează circulaţia

– în caz de hemoragie: se va folosi şi verifica pansamentul sau garoul

– în caz de rănire la piept: poziţia semiaşezat

– în caz de rănire la abdomen: poziţia culcat cu genunchii uşor ridicaţi

– în caz de rănire la coloana vertebrală: se culcă rănitul pe u

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.